Ganduri despre carte

PREFAŢĂ

Am fost creaţi pentru a preamări în permanenţă Ilustrul Creator, Cerescul Părinte. Chiar dacă protopărinţii noştrii Adam şi Eva au căzut în păcatul neascultării, Pronia Divină a continuat  să fie alături de om. Semne şi minuni se realizează iar mintea umană, lăsându-se călăuzită de valorile creştine, contribuie la binele comun. Părintele Ion Turnea îşi binechiverniseşte talanţii pe care i-a primit aşa cum se cuvine unui slujitor ales pentru propovăduire iar Culegere de flori duhovniceşti, Cuvinte pentru suflet, vine şi întăreşte aceasta. Lumea în care trăim, adesea cuprinsă de încercări şi incertitudini îngăduindu-şi trecerea către odinioară trebuie să înalţe, ca ultimă salvare, glasul către Bunul Dumnezeu. Eşti cuprins de o stare ce emană un balsam edenic parcurgând această carte, cuvântul ziditor de suflet, dătător de speranţă, o armonie pornită din slova  cu mărinimie şi  drag dăruită. Arta cuvântului se împleteşte cu datoria sfântă a slujirii. Bine structurată, dispunând de o sursă bibliografică plină de substanţă oferă răspunsuri şi explicaţii pertinente căutătorilor şi împlinitorilor de sacru.

Avem nevoie permanentă de asemenea cărţi. Rugăciunea, răbdarea, prietenia, ascultarea, blândeţea, smerenia, cumpătarea, responsabilitatea sunt teme de real interes pe care le putem cuprinde parcurgând cu înţelepciune creştină paginile de faţă. Părintele cărturar s-a străduit să ne ofere acest buchet de flori duhovniceşti îndemnat de harul călăuzitor, aducător de mireasma raiului. Oare ce poate fi mai înălţător pe acest pământ decât a ne lăsa în permanenţă călăuziţi de Cel care coborând din înaltul cerului accepta să ne redea starea primordială prin jertfa crucii? Cu adevărat omul creştin este omul etalon de care are nevoie Biserica dar şi societatea în ansamblul ei. Este vremea să vedem dacă roadele virtuţilor dobândite sunt pe măsura aşteptărilor Lui. În această călătorie şi autorul  pune în valoare, în cuvinte alese, lumina veşnic vie a faptelor bune, indispensabile mântuirii.

„Fiţi treji şi privegheaţi“ (I Petru 5) ne readuce aminte părintele prin glasul Sfintei Scripturi tocmai pentru că întunericul să nu cuprindă Creaţia lui Dumnezeu iar sufletul să-şi poată primi cu adevarat hrana cea necesară pe calea îngustă care duce către veşnicie. Ştim că am fost creaţi cu un scop nobil iar înţelepciunea plină de preţuire a Tatălui ne obligă pe fiecare în parte, pe toţi împreună să iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit mai întâi. (I Ioan 4, 9).

Pe cărările vieţii acestea trecătoare cartea de faţă poate reprezenta un îndreptar extrem de util cu poveţe pline de înţelepciune, crâmpei de comoară nevestejită, mlădiţă cu adevărat roditoare.

Armonia lumii acestea se găseşte în fiecare dintre noi atâta timp cât floile duhovniceşti nu vom îngădui să se ofilească în urcuşul nostru pe calea sfinţeniei, perseverând fără tagadă în CREDINŢĂ, NĂDEJDE şi DRAGOSTE SFÂNTĂ.

Doar alături şi lângă Dumnezeu ne vom găsi fiecare menirea iar la sfârşitul drumului să putem spune: „Lupta cea bună m-am luptat….credinţa am păzit.“ (II Timotei 4,7)

Pr. stavr. Radu Botiş

 

CUVÂNT ÎNAINTE

 

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.“ (Ioan 1, 1-5)

Prin cuvânt a luat fiinţă viaţa. Viaţa a luat fiinţă din Cel Veşnic, iar Cel Veşnic a zis şi s-a făcut. Cuvântul a fost temelia vieţii, nimic nu era mai presus de El, căci Dumnezeu era Cuvântul. Cuvântul a fost ziditor a toate câte sunt şi continuă să fie înălţător de suflete, cale de lumină spre mântuire.

Orice cuvânt ascunde în fiinţa lui alcătuită din litere şi sunete un adevărat univers de înţelepciune. Să luăm un cuvânt şi să-i cercetăm fiecare literă, fiecare sunet, fiecare sens şi vom observa cât de multe taine ascunde.

Dacă un cuvânt al mamei reuşeşte să aducă lumină în viaţa copiilor ei, dacă un cuvânt al fiinţei iubite adresat sufletului ei pereche poate muta munţii, cu atât mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu zideşte sufletul pentru fericirea veşnică.

Am deosebita plăcere să vorbesc despre cartea părintelui Ion Turnea, Cuvinte pentru suflet, carte a cărei slove vor lumina sufletul fiecărui cititor. Fiecare cuvânt al cărţii e ziditor pentru suflet, ascunde în profunzimea sensului înţelepciune, lumină, adevărate flori duhovniceşti.

Părintele a vorbit în rândurile cărţii despre importanţa virtuţilor creştine începând cu cea mai aleasă dintre ele, virtutea ce stă la baza tuturor celorlalte virtuţi, dragostea, virtute fără de care nu ar exista nimic. Dragostea e Însăşi Cuvântul, e singura lumină ce însufleţeşte totul.

A adunat pe parcursul cărţii virtuţile creştine într-un buchet de flori armonioase şi spun armonioase datorită cuvintelor ce le-a ţesut cu pricepere pe file, pregătindu-le să pătrundă în sufletele noastre.

Totodată părintele a mai arătat prin lumea tainică a cuvântului cât de pierzătoare a sufletelor sunt vicile, opusul virtuţilor.

Vicile sunt asemenea cuvântului rău întrebuinţat, al cuvântului distrugător de suflet, căci un cuvânt aruncat nepotrivit, cu rea intenţie, poate sădi în sufletul aproapelui tristeţe, dezamăgire, neîncredere.

Vicile ca şi cuvintele nepotrivite trebuiesc conform învăţăturii părintelui alungate din inima plină de dragoste, plină de adevăr şi corectitudine din inima adevăraţilor creştini.

Un cuvânt nepotrivit e ca un uragan pentru suflet, câtă vrajbă a creat un cuvânt nepotrivit de-a-lungul istoriei şi câtă pace şi linişte a adus în suflet  şi univers, un cuvânt duhovnicesc.

Cuvintele calde ale rugăciunii sunt asemenea luminilor nepieritoare ce pătrund inimi de gheaţă, suflete de piatră, întunericul haosului şi se bucură de mângâierea vâtului liniştitor de după furtună.

Ca o muzică ce pluteşte pe aripile zefirului pătrunde pentru totdeauna în taina fiinţei fiecăruia cuvântul ziditor de suflet. Cuvintele sădite în această carte vor lumina cu siguranţă calea spre mântuire a creştinilor iubitori de slovă şi împlinitori a învăţăturilor drepte.

Cu un an în urmă părintele a publicat volumul Albinăritul între pasiune şi afacere, volum ce a luat fiinţă datorită pasiunii sale pentru albine, albine a căror pildă de înţelepciune şi hărnicie ar putea sluji oamenilor.

Acest volum al părintelui poate să fie lecturat şi pe site-ul sfinţiei sale www.apiculturaionturnea.elzumina.ro  .

Pe acelaşi site poate să fie lecturat volumul părintelui, Dor de rădăcini, volum în care prezintă localitatea natală, povestioare din viaţa satului, o piesă de teatru şi o nuvelă.

Cuvinte ziditoare de suflet a mai publicat părintele şi în revistele: Vatra Veche din Brăila, Slova creştină, Slova copiilor şi Glas comun din Maramureş, Ecou de timp din Oţelu Roşu, ziarul Caraş Severin în şapte zile, Monitorul de Suceav şi Constelaţii Diamantine.

Volumul Cuvinte pentru suflet a izvorât din dragostea duhovnicească a părintelui pentru aproapele şi vine în întâmpinarea multor răspunsuri ale creştinilor, în special ale fiilor lui duhovniceşti şi va putea să fie lecturat şi pe site-ul www.religieionturnea.elzumina.ro.

Vă recomand, cu toată dragostea, să citiţi această carte a cărei slove se vor dovedi cu siguranţă, pentru fiecare dintre dumneavoastră, înălţătoare de suflet.

Prof. Turnea Marius

CUVÂNT ÎNAINTE

 

Lectura este pentru mine o pasiune. Lumea ei mă îmbracă mereu într-o lumină magică. Cu fiecare cuvânt ţesut pe filele unei cărţi descopăr alte şi alte sensuri ale miilor de feţe ale universului şi încerc să-i pătrund înţelepciunea.

Ultima carte pe care am lecturat-o însă, cartea părintelui Ion Turnea, Cuvinte pentru suflet, a deschis în fiinţa mea nişte ochi demult parcă adormiţi, nişte ochi ce aşteptau binecuvântarea luminii izvorâte din înţelepciune, acei ochi dornici de a pătrunde infinitul. Infinitul este dorinţa spre care aspiră fiecare fiinţă, iar acest infinit, această veşnicie, nu poate avea finalitate decât prin înţelepciunea virtuţilor.

Părintele a vorbit în rândurile acestei cărţi despre cât de importante sunt virtuţile pentru sufletul fiecăruia şi cât de distrugătoare de suflet sunt vicile. Un singur viciu poate ucide toată casa sufletului construită virtute cu virtute. A prezentat din punct de vedere moral-religios importanţa fiecărei virtuţi şi păgubirea sufletului cu fiecare viciu, îmbinând pe tot parcursul prezentării cu talentul unui scriitor exemple din viaţa de zi cu zi cu istorioare din cărţile religioase, din literatură, folosindu-se adesea şi de elementele acestui univers spre a ne face să pricepem adevărata înţelepciune a vieţii duhovniceşti.

Sunt convinsă că fiecare cititor al cărţii se va regăsi pe sine în rândurile ei, va fi pătruns de misterul creaţiei prin care au fost prezentate virtuţile şi vicile, îşi va face o analiză atentă a vieţii sale, înţelegând că doar virtuţile pot face fiecare fiinţă să lumineze precum soarele.

Profesor Ana-Cristina Popescu

 

CUVÂNT ÎNAINTE

 

Într-o lume în care vicile sunt la tot pasul, într-o lume în care nu se mai face deosebirea între bine şi rău, cartea părintelui Ion Turnea, Cuvinte pentru suflet, vine ca o mângâiere, ca o nădejde, ca un adevărat balsam sufletesc.

Părintele prin arta cuvântului a surprins modelul artei de a trăi. A trăi este o adevărată artă. Doar cel care trăieşte cu adevărat îşi face în suflet casă înţelepciunii, iubirii, credinţei, blândeţii, iertării, smereniei, bunătăţii, într-un cuvânt frumuseţii. Frumuseţea este suma artelor.

Omul învaţă să trăiască prin virtuţi şi să moară cu fiecare viciu.

Părintele Ion Turnea prin Culegerea de flori duhovniceşti, Cuvinte pentru suflet ne îndeamnă să fim responsabili cu sufletul nostru îmbrăcându-l în haina nemuritoare a virtuţilor, depărtându-l de otrava vicilor.

Lecturând cartea părintelui vom face fiecare, cu siguranţă, o analiză a vieţii noastre şi ne vom pune întrebarea ce cale am parcurs până acum în viaţă? ne vom gândi dacă noi am conştientizat până acum că a trăi este o adevărată artă.

Arta de a trăi aparţine de estetica frumosului prin adevărata ei faţă, virtutea. Estetica urâtului, vicile în cazul de faţă, nu este sinonimă cu arta de a trăi ci cu arta morţii sufleteşti, fapt pentru care trebuie să le depărtăm din cugetul şi faptele noastre.

Prin virtutea iubirii care este cununa tuturor virtuţilor şi a înţelepciunii începi să cunoşti adevărata artă a vieţii şi să simţi că nu ai trăit zadarnic pe acest pământ.

Părintele utilizând cu măiestrie arta cuvântului ne-a arătat ce însemnă să trăieşti cu adevărat, iar să trăieşti cu adevărat înseamnă să-ţi păstrezi cugetul neîntinat, sufletul să îl îmbraci în virtuţi şi să fugi de drogul vicilor.

Vă recomand să citiţi această carte care este de un real folos sufletesc.

Profesor Roxana-Ionela Turnea

 

POSTFAŢĂ

 

Fiecare carte adaugă câte o petală florii de aur a înţelepciunii.

Înţelepciunea, asemenea unei flori de mac, sfioasă şi plăpândă, încălzeşte grădina sufletului fiecărui scriitor, astfel încât fiecare sunet să primească formă prin cuvânt, iar rodul cuvintelor să fie ţesut pe filele prietenoase ale cărţii.

Fără carte sufletul se scaldă într-un imens pustiu iar universul pare a nu-şi mai găsi sensul. Doar cartea este acea rază de lumină ce nu-ţi întoarce spatele niciodată în această lume mărginită, ea, petală, a nemărginirii trimisă nouă ca mângâiere de Divinitate.

Cartea este locul cald, locul plin de lumină, locul unde înţelepciunea şi-a făcut casă din sunete, litere şi silabe împletite în cuvinte.

O carte vorbitoare, care mereu comunică lucruri noi ajutându-ne să descoperim tainele universului, înmugureşte şi înfloreşte cu fiecare cuvânt lecturat de cititori.

Atunci când o carte are ceva de spus fiecare cititor se regăseşte pe sine în cuvintele acesteia de parcă ar fi fost scrise anume pentru el.

Cartea de faţă, Cuvinte pentru suflet, a părintelui Ion Turnea are acea magică împletire de cuvinte prin care cititorul se regăseşte pe sine însuşi. Totodată ea are acea lumină ce se grăbeşte să se oglindească în zâmbetul sufletului de creştin pentru ca sămânţa presărată prin litere şi cuvinte să prindă rădăcini spre rodirea faptelor bune.

Cu siguranţă,  lectura acestei cărţi, va clăuzi multe suflete spre o viaţă scăldată în lumina faptelor bune, ba mai mult de atât, va deveni pentru mulţi o carte de suflet, o carte scrisă special pentru ei.

Profesor Irina Turnea

PREFAŢA volumului Dor de rădăcini

 

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele […] parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci … “ (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) Nimic nu poate să egaleze bucuria ce o simţi în suflet atunci când te gândeşti la locul natal. Te laşi cuprins de un dor de rădăcini asemenea părintelui Ion Turnea şi mai apoi te regăseşti în oglinda altor vremi.

Cartea părintelui, Ion Turnea, Dor de rădăcini, a adunat pe filele ei toată strălucirea unei localităţi situate în Banatul montan, Bolvaşniţa, toată frumuseţea copilăriei, toată lumina diferitelor specii literare în proză precum: povestirea, nuvela, teatrul – drama.

Sensibil la tot ceea ce ne înconjoară, un mare iubitor de privelişti, părintele a conturat localitatea natală ca pe o aripă a paradisului coborâtă parcă din văzduhul nesupus timpului ca să mângâie pe cel ce a ajuns în deplină comuniune cu natura, pe cel care a lăsat să pătrundă în sufletul lui energia vie, plină de viaţă a originilor noastre: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.“ (Facere cap. 2, v. 7)

Dor de rădăcini este nu doar o monografia a originilor, ci şi ochiul sufletesc al artistului care ştie să creioneze prin diverse specii literare toată poezia unei eternităţi, toată poezia copilăriei.

Bunicul este imaginea centrală a cărţii, imaginea în jurul căreia aleargă ca într-un cerc toată copilăria părintelui Ion Turnea. Bunicului, părintele îi dedică un întreg capitol în cuprinsul acestei cărţi, însă bunicul îşi mai face simţită prezenţa ori de câte ori un om mare e necesar să intervină cu sfaturi moralizatoare. Bunicul mai este şi personaj după cum bine se poate observa în drama Alb şi negru sau nuvela Transformare dar şi narator indirect, prin vocea nepotului în diferite povestioare precum Fiul Clopotarului.

Drama Alb şi negru surprinde importanţa virtuţilor în viaţa omului, virtuţile sunt puse pe seama unui obiect, cartea şi a unor personaje precum bunicul, Livius, ce au un rol important în viaţa personajului nepotul. Vicile sunt conturate printr-un animal, pisica şi stăpânul acesteia, Mitruţ. Opera literară Transformare este o nuvelă psihologică, deoarece personajul principal, Ion Goară, asupra căruia se răsfrânge întreaga acţiune a operei trăieşte drama trecerii timpului, dramă ce îi zădărniceşte toate acţiunile începute. Povestirea Fiul clopotarului surprinde demersul unui om simplu, a unui fiu de ţăran, care luptă pentru a-şi împlini idealul în viaţă, visul de a deveni preot, având povăţuitor pe bunicul lui. Poveştile copilăriei mele respectă structura povestirii în ramă. La stâna Şcheiu sunt depănate diferite povestioare cu un conţinut moralizator ca de exmplu povestea lui Miluţă, un cal ce a ajutat o familie de oameni simpli să se ridice şi care a fost abandonat de aceştia. Ei conştientizează abia în finalul povestirii cât de important a fost pentru ei Miluţă prin salvarea vieţii fiicei lor. Unele povestioare de la stâna Şcheiu sunt încărcate de umor ca de exemplu povestea baciului Gheorghiţă ce începe cu un citat din opera lui Ion Creangă Amintiri din copilărie prin care se arată importanţa jocului în viaţa copilului. Temei jocului părintele  Ion Turnea îi dedică şi un întreg capitol, Cercul jucăriilor, precizând că formarea personalităţii unui om începe din fragedă pruncie, prin joc. Până şi faţa pastelată a naturii o prezintă la un moment dat printr-un joc de imagini şi cuvinte. Cu ajutorul descrierii a prezentat frumuseţea localităţii natale, Bolvaşniţa, naraţiunea şi dialogul sau uneori monologul unor personaje având rolul să întregească lumea ideală a satului din Banatul de munte, cu tradiţile şi obiceiurile lui.

Cartea părintelui Ion Turnea, Dor de rădăcini, are o inegalabilă valoare artistică prin conţinutul şi mesajul său şi sunt convins că va fi  lecturată cu plăcere de către toţi cititorii.

Prof. Ana-Cristina Popescu

 

 

 

 

 

 

 

 

VN:F [1.9.14_1148]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
VN:F [1.9.14_1148]
Rating: +1 (from 1 vote)
Ganduri despre carte, 10.0 out of 10 based on 2 ratings